Culmea curajului la un purtator de cuvant: bloggingul
GUEST: Mirela Pitu, General Manager, V+O Communication
Intotdeauna am fost fascinata de cei care au atributii de “purtator de cuvant”. De cele mai multe ori, cu cat “posesorul”este mai pregatit, cu atat abilitatea de a “purta” cuvintele este mai mare si nu de putine ori ajungem in situatia in care cel mai bun este cel care reuseste sa ocoleasca cel mai bine punctele sensibile deturnand atentia spre alte subiecte favorabile. In unele cazuri aceasta degenereaza intr-o relatie destul de rece si formala cu jurnalistii.
Este asta un semn al profesionalismului in acest domeniu? Manualele de PR spun ca nu….
Pe de alta parte blogger-ul, prin expunerea personala pe care si-o asuma este prin esenta o personalitate sincera care are curajul unor opinii indiferent de cat de populare sunt acestea. Sunt evident si exceptii de la regula, asa numitele flogs, ai caror initiatori au de fapt o agenda ascunsa, urmand sa promoveze o anumita idee sau companie de exemplu. Dar sunt putine. Cel putin deocamdata.
Si atunci ce se intampla cand un purtator de cuvant devine blogger, isi afirma public identitatea si apartenenta la companie si apoi are curajul unor opinii personale? Adeptii stilului clasic de “spokesperson” ar spune ca e condamnare la moarte. Ca mai devreme sau mai tarziu, functia va prevala asupra bloggerului si ca va incepe sa “poarte”cuvintele pe worldwideweb. Sau ca managementul companiei va incerca sa-i limiteze libertatea de miscare pentru a nu afecta imaginea firmei. Lucru care-i va desfiinta credibilitatea de blogger.
Eu cred insa altceva: cred ca aceste blog-uri vor schimba in foarte scurt timp fata purtatorilor de cuvant si ii va face mai curajosi. Vorba aceea, speranta moare ultima…
Asa ca Tereza, tu cate zile de blogging mai ai?