Tereza Valcan

GUEST: Mirela Pitu, General Manager, V+O Communication

Intotdeauna am fost fascinata de cei care au atributii de “purtator de cuvant”. De cele mai multe ori, cu cat “posesorul”este mai pregatit, cu atat abilitatea de a “purta” cuvintele este mai mare si nu de putine ori ajungem in situatia in care cel mai bun este cel care reuseste sa ocoleasca cel mai bine punctele sensibile deturnand atentia spre alte subiecte favorabile. In unele cazuri aceasta degenereaza intr-o relatie destul de rece si formala cu jurnalistii.

Este asta un semn al profesionalismului in acest domeniu? Manualele de PR spun ca nu….

Pe de alta parte blogger-ul, prin expunerea personala pe care si-o asuma este prin esenta o personalitate sincera care are curajul unor opinii indiferent de cat de populare sunt acestea. Sunt evident si exceptii de la regula, asa numitele flogs, ai caror initiatori au de fapt o agenda ascunsa, urmand sa promoveze o anumita idee sau companie de exemplu. Dar sunt putine. Cel putin deocamdata.

Si atunci ce se intampla cand un purtator de cuvant devine blogger, isi afirma public identitatea si apartenenta la companie si apoi are curajul unor opinii personale? Adeptii stilului clasic de “spokesperson” ar spune ca e condamnare la moarte. Ca mai devreme sau mai tarziu, functia va prevala asupra bloggerului si ca va incepe sa “poarte”cuvintele pe worldwideweb. Sau ca managementul companiei va incerca sa-i limiteze libertatea de miscare pentru a nu afecta imaginea firmei. Lucru care-i va desfiinta credibilitatea de blogger.

Eu cred insa altceva: cred ca aceste blog-uri vor schimba in foarte scurt timp fata purtatorilor de cuvant si ii va face mai curajosi. Vorba aceea, speranta moare ultima…

Asa ca Tereza, tu cate zile de blogging mai ai?  

Pentru a diversifica continutul si temele abordate pe blogul meu, am decis sa infiintez o noua sectiune intitulata ‘Guests’. Sectiunea va fi dedicata opiniilor si ideiilor catorva dintre colegii de breasla, jurnalisti, specialisti in comunicare si in general, oameni dinamici care au lucruri interesante de impartasit. Pe acestia ii voi invita sa scrie liber pe teme curente din industria telecom, PR, marketing samd. Sper ca materialele lor sa genereze dezbateri incitante.

Primul Guest care a acceptat invitatia de a scrie pe blog-ul meu este Mirela Pitu, General Manager al V+O Communication, firma de relatii publice recent infiintata in Romania, cu care colaborez.

Atat in presa, cat si printre colegii de breasla, observ adesea ca granita dintre subiectivitate si obiectivitate este foarte ingusta. Acest lucru se intampla datorita faptului ca opiniile si preferintele personale se infiltreaza in activitatile profesionale. Tine de natura umana, insa nu trebuie sa amestece in relatiile si abordarile de natura profesionala.  

Un exemplu desprins din meserie este interactiunea intre jurnalisti si PR-isti. Colaborarea intre aceste doua ’specii’ poate fi reciproc benefica atunci cand abordarea este reciproc profesionala. Implicarea personala este insa inevitabila, simpatii sau antipatii se nasc la tot pasul, caci oameni suntem.

Cum scapam de subiectivitate? Cum detasam personalul de profesional? In totalitate, probabil ca nu este posibil. Este insa un obiectiv catre care, PR-istii si jurnalistii trebuie sa si-l propuna. Indiferent de opiniile personale, sa ne facem treaba ca niste adevarati profesionisti si sa respectam eforturile reciproce. Sa privim lucrurile prin prisma meseriei si nu a persoanei private.

Don’t get personal. Mai mult, don’t take it personal when it comes to business. It’s just business.  

Tocmai ce am scris de dependenta de blog si am ‘disparut’ cateva zile din blogosfera. Recuperez. La sugestia unui prieten care spune ca sunt o persoana ‘multilateral dezvoltata’, abordez pe scurt tema dezvoltarii personale. De altfel, motivul pentru care am creeat aceasta categorie pe blog este ca dezvoltarea personala aduce cu un antrenament: pentru a performa, trebuie sa exersezi in fiecare zi. 

Ce reprezinta de fapt dezvoltarea personala? Sunt sigura ca fiecare are propria definitie. Pentru mine, inseamna progres in toate aspectele vietii: in familie, in cercul de prieteni, cu colegii de servici samd. Caut sa ma dezvolt continuu, fiind receptiva la experiente de viata si oamenii din jur. Toti cei cu care intru in contact si toate lucrurile care ma inconjoara ma invata cate ceva, chiar daca nu este evident la momentul respectiv. Am invatat ca este important sa fiu mereu ‘open-minded’ si sa dau dovada de toleranta.

Cum am ajuns la aceste concluzii? Am invatat de la oamenii care m-au inspirat in viata, dar si prin prisma greselilor proprii. My advice: free your mind!

Cred ca orice blog ar trebui sa vina cu un astfel de avertisment. Nu mi-a mai ajuns timpul sa scriu pe blog zilele astea. Deja am acel sentiment pe care, ma gandesc, trebuie sa-l aiba un fumator atunci cand isi doreste sa simta fumul tigarii in piept.

De unde, pana mai deunazi, ma intrebam ce am sa scriu eu pe acest blog, iata ca ideiile curg siroaie, insa timpul nu-mi permite sa mi le exprim. Da, recunosc, am devenit dependenta de blog. Cum se va manifesta aceasta dependenta, in afara faptului ca ma gasesc in fata calculatorului la ore mult prea tarzii citind cu interes bloggurile diversilor cunoscuti? Acest lucru va ramane de vazut…

PS: Inca un avertisment pe care ma simt obligata sa il transmit, in calitate de nefumatoare: tutunul dauneaza grav sanatatii.