Uneori, imi place sa merg cu bicicleta prin Herastrau (in ciuda aglomeratiei) si sa ma uit la lumea din jur, sa ma pierd in multime. Herastraul iti ofera o imagine interesanta a contrastelor care ne definesc. Ca intr-o piesa de teatru, fiecare isi joaca rolul. Iar eu admir acest spectacol de fiecare data cu multa curiozitate, ba chiar cu emotie.
Pe-o banca, tinerii indragostiti se saruta pasional si isi soptesc vorbe de dragoste la ureche. Pasiune si inocenta, dragoste si naivitate, elan si timiditate. Zambesc. Imi amintesc de primii pasi catre adolescenta, cand ne plimbam in parc tinandu-ne de mana si nimic in jur nu exista, nu mai conta. Tinerete fara de griji si plina de sperante. Sperantele au fost inlocuite de targeturi, iar tineretea…ei bine, incercam inca sa ne bucuram de ea, desi uneori ni se reproseaza acest lucru.
Alaturi de ei, admir o dragoste mult mai profunda…un cuplu de batrani ce privesc nostalgic catre apusul care se reflecta pe lac. Ei se plimba agale pe aleie. Aproape intotdeauna, se tin de brat. El poarta cel mai bun costum, pe care-l scoate numai duminica, si palarie eleganta. La bratul lui, batrana este eleganta la randul ei si paseste alaturi de el cu mandrie. Nu isi vorbesc, par intr-o alta lume, una numai a lor, in care timpul parca a incetinit. Ma intreb daca noi o sa pasim asa linistiti ca ei. Ma intreb ce fel de viata au dus, prin ce au trecut si daca batranetea le este dulce.
Pe langa ei trece grabita o alta batrana cu doua sacose mari si pline, parca teleghidata. Nu se opreste sa priveasca in jur nicio clipa, ochii ii sunt lipsiti de acea licarire vie a cuplului pe langa care a trecut. Vrea sa se lepede de greutatile si grijile care o apasa. Ma incearca un sentiment de tristete cu gandul la atatia batrani impovarati si de care a uitat lumea… ma scutur sa-mi revin. Ma readuce the sound of music.
Nu departe, generatia web 2.0 se desfasoara in toata splendoarea ei. Langa pod, e grupul de street danceri. O muzica pe care as defini-o ca R&B, dar nu sunt sigura, caci ma situez cu cateva generatii in urma. Stau sa ii privesc cu gura cascata cum performeza niste acrobatii pe care le-am mai vazut numai prin Bronx. Imi place si prind repede ritmul si gustul. Nu departe de acest loc este grupul de street sports. Skateboarderi, biciclisti, roller-bladeri – de la mic la mare – pe half pipes. Trendy, cool. Intotdeauna zabovesc aici cel putin jumatate de ora - e ca si cum ma uit la canalul de sporturi extreme (unul din top 5 pt mine).
Mai merg un pic si dau de locul de joaca pentru copii. Mamici, tatici, bunici si copii de toate varstele – veselie mare, vata de zahar ars, inghetata, galagie. Generatii vechi, actuale si viitoare. Forfota ma incarca de energie. Chiar in mijlocul acestei multimi de oameni care impanzesc fiecare colt al parcului la final de saptamana, ma relaxez. Simt orasul si energia celor din jur. Fac parte din acest amalgam, din acest oras, dintre acesti oameni si din aceast spectacol de teatru.
Incarcata de emotii si energie pozitiva, grabesc pasul cand trec pe langa terasele zgomotoase cu manele din dreptul pavilionului H din care emana o poluare auditiva, olfactiva si vizuala. Ajung in cealalta parte a parcului, cea dinspre Soseaua Nordului. Aici, vedem un alt fel de spectacol, totusi la fel de intrigant. Aici, se joaca tenis la un club privat, se iau lectii de sailing sau canotaj. Copiii sunt insotiti de bone. Terasele pretentioase sunt pline pana la refuz – scanez rapid si remarc o mare de ochelari de soare marimea XXL, ma orbeste excesul de aurituri si podoabe (din varful picioarelor pana in varful degetelor), ma inec in fumuri si parfumuri. Emotiile pe care le incerc sunt cu totul altele, au o tenta de sarcasm. Ma amuz sa observ cum toate brandurile (de masini, designeri vestimentari, producatori de ceasuri de lux s.a.m.d.) sunt extrem de bine reprezentate. Aici isi refuleaza romanii complexele si frustrarile, compensand prin excese pentru toate lipsurile care le-au suferit generatiile anterioare. Ma gasiti si pe mine aici, desi rareori, de regula atunci cand imi doresc sa admir un apus, ascunsa dupa o pereche de ochelari de soare la fel de mari, dar fara bling bling…
Daca nu o faceti deja, va invit sa mergeti la acest spectacol. Se joaca live, in fiecare weekend insorit, in Herastrau.
